ARTROSCOPIE MURES

Ligamentele incrucisate – cele mai importante ligamente stabilizatoare ale articulatiei genunchiului la om- ruptura lor provoaca instabilitatea genunchiului..

LEZIUNILE DE MENISC

scurta trecere in revista

Meniscurile sunt doua structuri fibrocartilaginoase (medial si lateral) semilunare ca forma si triunghiulare pe sectiune care sunt situate in interiorul genunchiului, intre tibie si femur. Ele au rolul de a amortiza socurile si de a mari suprafata de contact dintre platourile tibiei (plane) si condilii femurali (cilindrici). Meniscurile sunt vascularizate (primesc sange) doar in treimea lor periferica (unde au contact cu capsula articulara),numita si zona rosie, restul, zona de tranzitie si zona alba hranindu-se direct din lichidul articular (mai precar) si avand un potential scazut de vindecare spontana.

DIAGNOSTICUL LEZIUNILOR DE MENISC

Diagnosticul clinic se stabileste pe baza istoricului afectiunii si a testelor clinice pe care le realizeaza medicul ortoped solicitand articulatia genunchiului in anumite pozitii specifice.

Diagnosticul imagistic se obtine cel mai frecvent prin RMN (rezonanta magnetica nucleara – o metoda imagistica neinvaziva si neiradianta care are o foarte buna specificitate pentru aceasta patologie si este investigatia de electie) sau, mai rar, prin ecografie articulara. Nu exista semne radiologice sugestive pentru leziunea de menisc. De asemenea, acest tip de afectiune nu se reflecta in modificarea analizelor sangelui.

O alta metoda de diagnostic este prin vizualizare directa, adica prin artroscopie exploratorie. Aceasta este insa o interventie chirurgicala care presupune anestezie rahidiana. Avantajul este ca o data identificata leziunea, aceasta poate fi si rezolvata in aceeasi etapa.

FARA TRATAMENT
Leziunile meniscale care nu beneficiaza de tratament produc un disconfort cvasipermanent cel putin la limitele arcurilor de miscare si la suprasolicitarea articulatiei. In timp, datorita neregularitatilor suprafetei meniscale se uzeaza "in oglinda" si cartilajul articular femural si tibial, cu evolutie progresiva spre artroza. De asemenea, desprinderea unor fragmente din meniscul rupt poate duce la blocaje intermitente ale genunchiului, care pot fi foarte dureroase si soldate cu impotenta functionala completa.


TRATAMENTUL CONSERVATOR (NECHIRURGICAL)
Tratamentul conservator (neoperator) se recomanda in leziuni meniscale mici ( gradul I-II) in care se poate spera vindecarea spontana a meniscului lezat sau stagnarea evolutiei spre o leziune mai complexa. In aceste cazuri se recomanda fizio si kinetoterapie care vor reda mobilitatea articulara si vor diminua durerea.
 TRATAMENTUL CHIRURGICAL  

Tratamentul chirurgical se efectueaza artroscopic. Artroscopia este tehnica chirurgicala minim invaziva prin care se pot efectua diverse proceduri in interiorul unei articulatii cu ajutorul a doar doua sau trei incizii de circa 5mm. Pe una din aceste incizii numite portaluri se introduce sistemul optic si pe cealalta diverse instrumente specifice cu care se efectueaza operatia. Se imbunatateste astfel perioada de internare (pacientul se externeaza a doua zi) si cea de recuperare. Operatia se efectueaza cu anestezie rahidiana ( rahianestezie, forma de anestezie loco-regionala efectuata prin punctie lombara).

In ceea ce priveste optiunile chirurgicale, discutia se poarta intre meniscectomie (extragerea portiunii rupte din menisc si regularizarea meniscului restant pana in zona sanatoasa) care trebuie sa fie cat mai limitata si sutura (reparatia) meniscului rupt care se poate face outside-in, inside-out (care presupun incizii suplimentare, mai mari) sau all inside (doar artroscopic) in functie de posibilitatile 
tehnice si de specificul cazului. In mod ideal, toate leziunile de menisc ar trebui reparate, in asa fel incat sa se obtina o restitutio ad integrum, insa doar o parte din leziuni se preteaza la sutura datorita particularitatilor biologice expuse mai sus.
Se evita pe cat posibil meniscectomia totala ( extragerea intregului menisc) care duce la instalarea precoce a artrozei genunchiului (uzura precoce datorata lipsei amortizarii si distributiei mai largi a fortelor o data meniscul absent in totalitate, precum si unui grad de instabilitate articulara).

RECUPERAREA si PROGNOSTICUL

 Postoperator se asteapta recuperarea completa a articulatiei, in conditiile in care numai meniscul este lezat.

• dupa meniscectomia partiala/ subtotala/ totala

Postoperator se permite imediat sprijinul complet pe membrul operat, daca s-a practicat doar meniscectomia partiala si restul structurilor sunt indemne. Daca persista un grad de disconfort se poate efectua fizio si kinetoterapie in vederea recuperarii complete. Este descris un sindrom dureros post meniscectomie, care se trateaza conservator.

In principiu, dupa meniscectomie nu exista restrictii de efort sau mobilitate, dar pacientul trebuie sa stie ca o portiune din menisc a fost indepartat, ceea ce inseamna ca socurile articulare vor fi proportional mai putin absorbite, iar suprafata de contact dintre tibie si femur s-a micsorat, ceea ce inseamna cresterea sarcinii pe unitatea de suprafata. Cu alte cuvinte, fara interdictii formale, se recomanda prudenta in utilizarea articulatiei

• dupa sutura meniscala

In functie de configuratia rupturii si a reparatiei care a fost necesara chirurgul si kinetoterapeutul vor recomanda un protocol specific. cel mai frecvent nu se permite sprijinul si flexia genunchiului peste 90 de grade pentru 30 zile. Este de asemenea posibil ca medicul sa recomande infiltratii cu solutii tip PRP (plasma bogata in trombocite) care sa potenteze regenerarea tesutului si vindecarea rupturii.